green

miercuri, 29 februarie 2012

Cookies

        
          






     
        A venit primavara! Nu pot sa va urez decat sa va bucurati de zilele ei calde, de florile care inmiresmeaza totul in jur, de cerul senin, de toata natura care se trezeste dupa o iarna posomorata! Si daca la urari nu ma pricep chiar asa bine, martisorul meu pentru voi este unul dulce, facut cu manutele mele: prajiturele cu fulgi de ciocolata.
  

Napolitana cu dulce de leche


         
          






       Din multele retete de prajiturici cu dulce de leche asta mi se pare cea mai simpla posibila. Si va asigur ca este si foarte gustoasa. Am observat ca cei mai mari fani ai acestei prajituri sunt in special barbatii, care inainte de a o gusta declara “eu nu prea ma omor cu dulciurile”, dar odata ce au luat o imbucatura nu se mai pot opri. V-am facut un pic curiosi?

marți, 28 februarie 2012

Dulce de leche










M-am hotarat sa va indulcesc putin, si nu pot mai bine decat cu o crema nemaipomenita, foarte dulce, care seamana cu o crema de caramel, desert specific bucatariei sud-americane, pe care o putem folosi in foarte multe retete de prajituri sau ca topping la inghetate, fructe sau oriunde ii gasiti loc. 

duminică, 26 februarie 2012

Bomboane din caise deshidratate











Pentru ca ne rasfatam destul cu mancaruri si prajituri de care gargarita noastra mica nu se poate bucura, din cand in cand mai trebuie sa-i pregateasca mama si ei ceva special. Fie ca gasesc retete speciale pentru copii, fie le adaptez, nu trece saptamana in care sa nu ii prepar ceva bun, pe langa mancarurile obisnuite. Asta este una din retetele adaptate, care a avut success si printre cei mari, nu numai printre piticele noastre, aici incluzand pe Ema, printesa mea, si pe Teo, cea mai buna prietena a ei.

joi, 23 februarie 2012

Pizza cu sunca











Cand am descoperit pizza, recunosc, nu am devenit imediat o mare fana a ei. Preferata, sau mai bine zis singura care imi placea era pizza prosciutto, care avea doar 3 elemente: sos rosii, mozzarella si prosciutto. Cu timpul mi-am diversificat gusturile, nici nu aveam cum, stand in Suceava, care mi s-a parut patria pizzei si unde am mancat cele mai reusite pizza.

Dar in topul preferatelor tot cea cu sunca este. Si cum acasa pot sa o fac asa cum  vreau eu, am adaptat-o putin si i-am adaugat si ardei gras, dupa care sunt innebunita.

Blat de pizza




Se apropie weekendul. Daca vreti sa mancati o pizza, dar nu aveti chef sa iesiti din casa, nu va grabiti sa comandati pentru ca m-am gandit sa va ajut eu cu o reteta simpla, care nu presupune mult timp si efort din partea voastra.

Dar ca sa facem pizza primul lucru de care avem nevoie este aluatul. Eu recunosc ca pana nu demult cumparam de la o brutarie din zona coca de paine si o foloseam la blat de pizza. Dar intr-o zi m-am gandit ca n-ar trebui sa fie mare filosofie in a framanta un aluat, asa ca am dat search si prima reteta am si folosit-o. Rezultatul a fost unul foarte bun, asa ca folosesc in continuare aceeasi reteta.

marți, 21 februarie 2012

Cake pops cu biscuiti









Cred ca cel mai asteptat moment al unui festin este desertul. Trebuie sa recunosc ca, cel putin in cazul meu, acesta este si preferatul meu. Dar mai mult decat atat este si activitatea mea preferata in bucatarie: cofetaritul.

M-am gandit putin ce prajiturica sa va prezint prima data, astfel incat sa nu va sperii, ci dimpotriva sa va incurajez sa puneti mana pe ustensile si sa faceti o surpriza celor dragi, indulcindu-i cu ceva pregatit cu manutele voastre. Si pentru ca am pregatit de curand si am facut senzatie cu ele, vedetele de astazi sunt: cake pops-urile cu biscuiti.

luni, 20 februarie 2012

Mancarica de rosii cu pui













Bun, daca am savurat pana acum supica ar trebui sa trecem la felul principal. Si pentru ca la reteta de supa v-am spus ca am scos carnea si am folosit-o la alta mancarica, ati ghicit, despre asta era vorba. 

Supa de pui cu galuste



Cu ce altceva am putea incepe culinariada noastra decat cu felul I. Am sa fiu putin subiectiva si o sa va dau reteta mea preferata de supa, supa de pui cu galuste. Sunt innebunita dupa ea mai ales din pricina telinii, care lasa o aroma nemaipomenita, in special vara cand avem si frunze, nu numai radacina. Este supa pe care ne-o pregatea mama de mici, dar recunosc ca pe atunci nu suportam galustele si o certam mereu pe mama ca incerca, cu un aer nevinovat, sa imi strecoare cate una in farfurie. Si aveam o intreaga filisofie de a o manca: mai intai sorbeam “zeama” ca apoi sa ne ramana numai fideaua, pe care o savuram ca pe nu stiu ce delicatese. 
Dar gata cu vorbaria. Sa ne punem sortul si sa  incepem.

     

Bine ati venit!




Bine ati venit in mica mea bucatarie!

Sunt o tanara mamica si sotie, care din dragostea nemarginita pe care o are pentru fetita si sotul ei, ia un strop si o foloseste in bucatele pe care le pregateste pentru ei. 
Nu pot sa spun ca sunt o specialista in artele culinare, dar in tot ceea ce fac pun suflet, si poate de aceea sunt laudata deseori de cei care gusta din bunatatile pregatite de mine.
M-am hotarat cu greu sa fac acest blog, recunosc, mai degraba la insistentele prietenei mele, Diana, care se bucura de multe din reusitele mele in ale bucatariei. Dar un alt motiv este acela ca vreau sa incurajez si pe cele mai novice persoane in bucatarit ca se poate. Daca eu pot, poate oricine. O sa incerc sa ajut cu retete exclusiv incercate de mine, insotite de imagini si explicatii, atat cat ma pricep si eu. Si bineinteles ca pot fi de folos si cu idei; de cate ori nu am fost in situatia in care nu mai stim ce sa mai gatim?
Pentru ca sunt incepatoare in tainele “blog-uitului” sper sa-mi fiti alaturi, sa veniti cu sugestii de orice fel, sa imi cereti explicatii acolo unde nu intelegi ceva, de ce nu, sa ma criticati atunci cand gresesc… cu alte cuvinte sa-mi deveniti toti o mare familie pentru care sa gatesc cu aceeasi dragoste ca pentru familia mea de acasa. Partea proasta este ca bucataria asta micuta in care va invit nu este plina de miresmele bunatatilor pregatite, dar sper ca imaginile pe care o sa le postez (facute si ele tot cu aceeasi stangacie) sa va dea o idee cat de apetisante sunt si sa va imbie sa le pregatiti si voi.
Sper ca simtiti cu totii bratele larg deschise cu care va primesc si va imbratisez!
Astea fiind spuse, sa trecem la gatit!

                                               
                                                                                          Cu drag,
                                                                                                 Ramona