Gogosari in sos

Si ca sa continuam sirul retetelor cu bunatati pentru iarna, astazi mi-am propus sa va prezint gogosari in sos. Eu nu am incercat aceasta minunatie decat cand m-am mutat in Moldova, aici in Oltenia nu am avut ocazia sa gust la nimeni. 

Castraveti bulgaresti

Dragii mei, imi pare tare rau ca am lipsit o perioada asa mare de timp. Ce sa fac… daca am putea cumpara, la pachetele cat de mici, niste timp, ce bine ar fi… Nu prea am mai facut fata sa ma impart intre treburile zilnice din casa, copil si un bebe care imi ia toata energia si ma lasa lipsita de vlaga sa fac fata la toate treburile. 

Plus ca am avut o perioada in care am incercat si eu, ca orice gospodina sa pun ceva pentru iarna. Va marturisesc ca pana acum am pus mai mult acrituri, pentru ca dupa o perioada cu greturi, care au inceput sa dispara, au inceput poftele, deocamdata de acrituri :)). Asa ca mi-am facut de cap si am umplut borcane intregi cu castraveti si gogosari acri.

Un premiu neasteptat

Se pare ca norocul nu inceteaza sa-mi surada. Ce pot sa spun?… Inainte de a-mi cunoaste sotul nu am castigat nimic, nici macar sub capacele de la suc sau la loz in plic. Toata lumea imi spunea ca o sa am noroc in dragoste. Si asa a fost. Primul noroc mare a fost in dragoste, cand l-am cunoscut pe sotul meu (prietenii care stiu cum ne-am cunoscut o sa-mi dea dreptate). Al doilea a fost in familie, pentru ca impreuna cu el am format cea mai frumoasa familie pe care mi-o puteam dori, cu o fetita minunata si un bebe pe drum. Si, cu toate ca nu mi-as mai putea dori nimic altceva decat sanatate si aceeasi viata linistita si frumoasa in familie, iata ca Dumnezeu ma ajuta sa ma simt o norocoasa in continuare, cu ajutorul unor oameni minunati care imi fac mici surprize, ce inseamna enorm pentru mine.

Cheesecake in stil new yorkez

O provocare, doua provocari… Una secreta, alta divina… Ambele primite cu bratele deschise.

Prima, ati ghicit, este provocarea culinara a Amei cu care deja v-am obisnuit, iar luna aceasta blogul care mi-a revenit si pe care l-am rasfoit cu placere a fost Menta si Rozmarin.

Hummus (pasta de naut)

Si iata ca tocmai cand ne-am obisnuit cu putina racoare si cu un aer respirabil, ne-am trezit din nou cu codurile de canicula pe cap. Dar parca suntem mai rabdatori cand stim ca in curand o sa vina toamna si o sa privim ploaia de la fereastra, usor zgribuliti, si o sa ne amintim de vremurile calduroase. Ce sa facem daca nu putem pune deoparte, asa cum punem la pastrare legumele si fructele pentru iarna si putina caldurica la borcanele pentru anotimpul rece? Atunci am avea poate acum si putina racoare ramasa de peste iarna. Dar asta este, nu ne ramane decat sa ne bucuram de fiecare anotimp cu tot cu capriciile lui sau cu codurile lui colorate, unele de canicula, altele de ninsori sau inundatii.

Si daca iarasi suferim din cauza caldurii, iata inca o reteta pentru care nu trebuie sa asudam pe langa cuptor sau aragaz. Pasta de naut sau hummusul, cum mai este numit acest preparat de origine araba, am descoperit-o pentru prima data la Iasi. Am incercat si varianta din hypermarket, gata preparata, dar m-am hotarat sa pregatesc si acasa, mai ales ca nautul este un aliment minune, cu atatea beneficii (scade colesterolul prin continutul de fibre, impiedica acumularea de zahar in sange, contine fier si magneziu si aduce un aport de proteine valoros). Cu atatea calitati putem servi si celor mici aceasta pasta.

Briose cu kiwi

V-am marturisit de multe ori ca sunt o fana a brioselor, asa ca incerc cam orice reteta care imi pica in mana. Briosele cu kiwi nu au fost nici ele mai prejos, asa ca au fost savurate pana la ultima intr-un timp foarte scurt. Stiti si voi cum este: hai sa gust una; vai ce buna este, o sa mai iau una… inca una si ma duc… si te trezesti ca te bati pe ultima briosa ramasa pe platou cu cineva care incearca, la fel ca si tine, sa se opreasca din mancat.

Prajitura cu banane si cacao

          

 

         Acum ca s-a racorit putin, putem face un efort  si sa pregatim o prajiturica pentru cei mici. Este o prajitura delicioasa si hranitoare. Emei i-a placut tare mult, dar va spun sincer ca in parc am servit o fetita mai mare, cred ca avea cam 4 anisori si dupa cum a marturisit taticul ei era o mare amatoare de dulciuri, dar nu a avut asa mare succes datorita faptului ca nu am pus zahar deloc. Asa ca daca aveti prichindei mai mari care sunt deja obisnuiti cu dulciurile, puneti si putin zahar, pentru ei nu este indeajuns dulceata bananelor.